duminică, 11 decembrie 2011

Măşti...




<<Cînd nu mai aveam nimic de pierdut, am primit to­tul. Cînd am încetat a fi cine eram, m-am găsit pe mine însămi.>>
E un citat dintr-o carte care m-a facut sa ma gandesc asupra vietii si asupra  rutinei traite,asupra  temerii de a ne destinge.Oamenii se tem sa fie cine sunt ei cu adearat:poarta o masca si par fericiti! Isi ascund dorintele,isi ascund sentimentele,iar cel mai rau e cand ascundem visele...
Azi m-am decis sa fie o zi a liberului spirit:m-am uitat in oglinda si am intrebat ce vreau....VREAU LINISTE! Si asta fac acum...stau linistita.
credeţi că e normal ca femeile îndrăgostite să fugă de Făt-Frumosul lor? Ca oamenii să viseze la fermele lor în loc să se gîndească la dragoste? Ca bărbaţii şi femeile să-şi vîndă timpul, fără a şi-l pu­tea răscumpăra? Şi că, de fapt, toate astea se întîm­plă, aşa încît nu contează ce cred sau ce nu cred eu. Tot ce este contra naturii, contra dorinţelor noastre celor mai intime, toate acestea sînt anormale din punctul nostru de vedere. Ne căutăm in­fernul, ne trebuie milenii ca să-l construim şi, după multă strădanie, putem trăi acum în cel mai rău chip cu putinţă.
Cand ultima data ati fost ceea ce sunteti cu adevarat??

miercuri, 7 decembrie 2011

Ce inseamna ''Fericire''?

Se zice ca un profesor de filosofie stătea în fata clasei având pe catedră câteva lucruri. Când ora a început, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare de maioneză  gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti dacă borcanul este plin si acestia au convenit că asa era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenti dacă borcanul era plin iar acestia au fost de acord că asa era.
Profesorul a luat după aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stătea treaba iar acestia au răspuns în cor “pliiin”!
Profesorul a scos de sub catedră două cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de această dată definitiv. Studentii au râs. “Acum” a spus profesorul după ce hohotele s-au domolit, “as dori să întelegeti că acest borcan reprezintă viata voastră.
Mingile de golf reprezintă lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sănătatea, prietenii si pasiunile voastre, si că dacă totul ar fi pierdut în afară de acestea, viata voastră ar fi tot plină.” “Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mărunte”
“Dacăa veti începe cu nisipul,” a continuat el “nu veti mai avea unde să puneti mingile de golf si pietricelele” “La fel si în viată, dacă îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodată timp pentru lucrurile importante pentru tine.” “Acordă atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. 
Joacă-te cu copiii, fă-ti controale medicale periodic, iesi cu familia si cu prietenii în oras, joacă golf, vei avea suficient timp altă dată să faci curat sau să repari cine stie ce dispozitiv . Ai, în primul rând grijă de mingile de golf, ele contează cu adevărat. Stabileste-ti prioritătile, restul e doar nisip.” 
Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele două căni de cafea. 
Profesorul a zâmbit “Mă bucur că întrebi asta, ele vor doar să arate că, oricât de plină ar părea viata ta, e loc întotdeauna pentru două căni de cafea, împreună cu un prieten.
Ce este fericirea pentru voi??

luni, 5 decembrie 2011

Iar iluzii...


       Hey…nu am mai scris demult pe aici…imi cer scuze…dar am o scuza: nu prea am timp liber sic el pe  care il am incerc sa nu-l pierd intr-o viata virtual!Sper ca e bn…
Printre toate randurile’’ filosofale’’ si intortocheate de pe acest blog…am ajuns si la ganduri mai feminine.Era nevoie si de asta intr-un sfarsit.
     M-am ciocnit de mai multe tipuri de oameni in ultimul timp si e mai greu sa-mi fac o imagine clara asupra realitatii si asupra lumii din jur cand minciuna si ura se afla la inaltime. Am multe intrebari la care nu gasesc un raspuns cel putin ,,comestibil’’.Am lucruri de rezolvat care ma privesc doar pe mine si am de luat niste decizii iar asta e cel mai greu lucru posibil:Sa iai o decizie corecta!
Nu pot sa mai traiesc asa…trebuie sa-mi  fac curat in ganduri in cel mai apropiat timp,iar eu am inteles ca nu sunt inca pregatita pentru viitor.Decizii care imi formeaza viata,caracterul,care imi pecetluiesc viitorul.Trebuie sa  fac un efort si sa inteleg psihologia oamenilor,trebuie sa invat sa scap de naivitate,trebuie sa rationalizez,trebuie…
    Aici oamenii gandesc altfel…sau e doar o iluzie…aici oamenii sunt mai materialisti decat ii stiam eu,aici oamenii se ,,folosesc’’ unii pe altii drept niste carpe de 2 bani,aici totul e altfel.
Imi e greu sa ma decid daca merg la biserica sau nu…stiu ca …nustiu…doar presupun ca voi fi tare si voi alege un drum corect,sau nu merg la biserica pentru ca viata mi se pare atat de dulce si frumoasa fara toate sinchiselile bisericesti.Tot nu cred in vreun dumnezeu dumnezeu dar vreau sa schimb ceva in viata…fiindca am pierdut prea multe si nu vreau sa pierd viitorul.
    Poate sunt doar ganduri adolescentine la care voi rade in hohote peste cativa ani cand voi recite,sau voi plange.Ferm este faptul ca asta traiesc acum si imi e greu sa iau deciziile vietii.
     Cineva imi spunea ca noi traim doar din iluzii si ceea ce facem sunt doar iluzii…sper sa fie asa…

duminică, 13 noiembrie 2011

Respiri..??

           

  Mi se taie respiratia,nu pot respire,ma sufoc..
Mi se intampla rar…urasc si iar iubesc…
As fuma…nu am tigari si nici nu ies sa-mi cumpar dar….ma sufoc…
     Am realizat ca orice clipa e o alegere:sa respiri sau sa-ti tii respiratia,sa taci sau sa vorbesti,sa mori sau sa traiesti…poate e din cauza timpului de afara,poate e din cauza evenimentelor din ultimul timp dar vreau sa…vreau sa fug undeva departe asa incat sa nu stie nimeni ca exist.
    Maine e o noua zi in care trebuie sa privesc lumea in ochi,sa vad realitatea si sa zambesc.Am  o criza de nervi si de personalitate pe care nu o pot stapani-e peste puterile mele.Fac jocul:zarurile pe care le arunc sunt sentimentele mele din present iar miza e viitorul.Am uitat notiunea timpului:traiesc o perioada frumoasa ,totusi simt fiorii unui cosmar.
E tot ce pot gandi…

marți, 8 noiembrie 2011

Coşmar sau realitate?


Acum 2 zile a venit noua profă de mate după o lungă absenţă. A fost prima dată când cineva m-a făcut să tremur la propriu. Intrând in clasă şi-a aruncat geanta pe masă şi a inceput să ne spună regulile ei.
In primul rând nu avem voie să mai scrim cu pixul,ci doar cu creionul,note vom avea doar la teste,dacă nu facem temele avem nota 2 iar dacă scrim cu pixul nota 3. Absenţele,care nu o interesează dacă sunt motivate sau nu, sunt cele care vor dirija mediile noastre simestriale.
E o tirană la propriu,nu am mai văzut aşa profă,inafară de proful de istorie care la 3 absenţe te lasă corigent.
Ieri am inteles intr-un fel modul de comportare a ei:avea atârnată la gât o pentagramă!
Zic bravo femeie,dar de ce sa imi arăţi tu mie demonstrativ că te inchini Satanei?? Nu mă deranjează,nici nu mă interesează ce faci,dar dacă ai crezut că nimeni nu va inţelege ce semnifică steaua aia-te greşeşti.
Ceea  ce nu inţeleg încă e ce caută aşa persoane in postură de profesori?? Integrăm oare in societate toate bastardele şi iluzioniştii??
Colac peste pupăză mi-a anulat o notă de 10 pe care o primisem la oră cu altă profă şi am înţeles că e rasistă la greu.
Sper că e doar un  COŞMARRRR!!!
IN THE END ALL WILL BE OK!
IT’S NOT OK-IT’S NOT THE END!
Ps:Maine am test la mate...Fuck the hell!!

duminică, 16 octombrie 2011

Singura in Timp

Exista zile in care pur si simplu esti plictisit de tot...vrei sa pleci dar nu stii unde...
Am bagajul pregatit,am bilet cumparat-plec dar ce folos???tot plictisita de lume raman!
Ascult B.U.G Mafia...Cand am mai ascultat eu asa ceva??Niciodata!
Vreau viata aia de copil pe care am pierdut-o foarte devreme,vreau totul inapoi si stau acum si pierd timpul in amintiri iar prezentul zboara.
Sunt materialista dar cateodata ma gandesc la ce bun bani si haine cand te simti pierdut??
Poate e de vina timpul aiurea,poate faptul ca am ramas singura?? Sper ca Muntii Romaniei sa fie mai caldurosi!
Am venit joi acasa...la ce bun?? Ai  mei au plecat si am reusit doar sa ne salutam.
Hmm...pierd timpul...Vreau sa traiesc clipa,Las melancoliile si trec pe foaie noua..

marți, 13 septembrie 2011

Fuckin' beginning

Sunt sceptica-asta e clar! Nu cred in destin si nici in vreun zeu,cred ca tot ce se intampla e rezultatul modului nostru de a actiona.Dar nu totul depinde de noi,ci si de altii.
   Mai dar cum in mortii masii sa-ti mearga lucrurile chiar de-a dracu’ daca ma gandesc mai bine.
s-o luam de la-nceput:
  A inceput totul luna trecuta cand trebuia sa au actele pentru admitere la studii.Initiativa ,planuri-pana aici e bine.Ajung in ziua admiterii  ca sa-mi dau seama ca inca nu a ajuns acordul care imi trebuia de peste hotare-macar bine ca admiterea a tinut cateva zile si am reusit.
Totul frumos si fericit pana in momentul cand peste vreo saptamana apar rezultatele si vad ca am fost idioata si neatenta ,am incurcat un cod si am fost admisa la alta specialitate,iar la asa ceva e nevoie de nervi.OK….ma informez,sun la Inspectorat in Iasi,trimit o cerere de transfer prin email  si mai astept 2 zile sa vina rezultatele.Apar-se rezolva si asta!
   Pesta ceva timp apare informatia despre depunerea actelor pentru viza. Hmm,aici parca am actele in regula,totul e ok pana ajung la Consulat si astept de la ora 11 pana la 16 ca sa pot depune actele…Si cum sa fie totul bine?? Nu se poate! De ce sa fie bine?? Fratele meu care trebuia sa ma insoteasca scrie cerere pentru parasirea locului de munca pentru patru ore dar mai intarzie 4.Rezultat?? E eliberat din functie!
Fie…si  asta e buna!
   Ieri a fost prima lui zi de lucru la noul serviciu.Si ma suna cu o veste trasnet:Nu poate sa ma insoteasca la studii fiind ca din cauza serviciului nu ii e permis sa paraseasca tara minim 6 luni.Buuuunna si asta. Se rezolva si asta ,urmand sa plec  cu mama prietenei mele care are acelasi traseu de parcurs.
Tot ieri au aparut listele celor carora li se elibereaza vizele.Lucru bun pana nu am aflat ca fratele meu nu poate sa iasa  de la serviciu mai mult decat 1 ora.Am zis ca e bine crezand ca dovedesc  totul,dar se pare ca nu: Au uitat sarmanii functionari sa anunte lumea ca eliberarea vizelor se face de la ora 13,asa ca am asteptat 3 ore.Si multumesc celui care a inventat telefonul mobil)) Am sunat si la ora 13 fratele meu era déjà cu mine in rand la Consulat.Fiind ca niciodata nu se pot tin de cuvant si nu se respecta ora exacta, fratele a fost nevoit sa plece ca sa nu fie iar eliberat din functie.Iar din prostul fapt ca sunt minora am mai pierdut 1 ora din viata ca sa aflu ca fara insotitor nu mi se elibereaza viza.
     Nustiu de ce-mi merge mie asa bine,dar cert este faptul ca nervii mei incep sa cedeze cate putin si nu mai pot dormi noptile normal.Stau cu calmante si somnifere langa mine.
Sper sa mai treaca si ziua de maine, sa-mi iau viza fara incidente. Si urati-mi drum buuunnn fara arestari la vama si multi nervi(stiu ca voi avea nevoie)!
   PS:Succese toturor la Schoool! Si felicitari cu inceputul anului scolar! 

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Gunoaie ale societatii.

   Te impiedici de eie la orice colt,te fac sa te simti vinovat si inconfortabil,cateodata zgarcit si ,,pacatos’’.E vorba de toti boschetarii care cersesc.Pur si simplu ii urasc.Defapt poate castiga intr-o zi  din cersit mai multi bani decat castiga mama mea lucrand cinstit si  din greu.
Si iti implora mila,si fac ochii aia de copii inocenti si…cum sa nu-i dai macar un leu??? Cum???
Ei sunt ca niste vampiri psihologici,morali-sunt gunoaie ale societatii.
     Nu am nimic cu ajutorul oferit oamenilor saraci care intr-adevar au nevoie de banii aia dar acesti oameni nu-si permit sa stea la colt de strada cersind.
    Am vazut orbi care mesteresc,am vazut invalizi fara maini care picteaza iar astia sunt simplele GUNOAIE ALE SOCIETATII! Nu-mi pot permite sa le ofer respect iar cand ii vad pur si simplu le intorc spatele.Asta e societatea in care traim,plina de oameni care prefera sa ascunda identitatea si sa ponegreasca stari sufletesti doar din cauza lenii!

Supremi????

   In ultimul timp dau din ce in ce mai des peste articole pareri si bancuri despre homosexualitate.
   Parerea mea e ca fiecare  este liber sa faca orice atat timp cat actiunile sale reprezinta un beneficiu sau placere personala si nu ii pun in pericol integritatea fizica , starea de libertate , il aduc intr-o situatie sau stare neplacuta sau inconfortabila , sunt un atac la intelectualism sau umanitate.
Iar intr-o societate ,,democrata’’ asa cum obisnuim sa ne descriem nu ar trebui sa apara atatea prejudecati.Problema suprema e ca omul e mult mai interesat de ceea ce fac vecinii decat ceea ce face el.
  Ce  pot avea eu cu blondele, care se presupune a fi intruchiparea prostiei desi nu toate blondele sunt proaste si nu putem spune  ca absolut toate brunetele sunt genii,ce pot avea impotriva unui homosexual daca el asta vrea.
Sunt multe exemple de descriminare pe baza nejustificata a unor stereotipuri. Si doar noi suntem cei care pot inceta a compune bancuri ci a gandi liber.,, A vrea sa fii liber inseamna a vrea sa fii tu insuti’’-iar noi doar presupunem o eventuala libertate!
 Defapt e lasitatea suprema.

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Incercare


Incerc cu greu sa ies la suprafata,
Sa nu mai arda focul din adanc,
Sa te privesc shi sa-ti zambesc in fatza,
Sa rad cu lacrimi de durerea ta.
Am iesit, respir aerul plin de durere al pamantului,
Aud tipete, agonie, urlete,
Ma infior numai la prezenta gandului,
Si ma lipesc cu spatele de un perete.
Te privesc, iti vad ochii plini de lacrimi,
Lacrimi amare, rosii, pline de durere,
Incerci sa tipi, sa ma faci sa te ajut
Dar nu reusesti, si te resemnezi.
Lasi capul in jos si incepi sa te rogi
Primesti o palma peste ochi
Esti indemnat sa taci, sa incetezi
Vezi ca nu te-ajuta, taci si astepti sa mori.

vineri, 2 septembrie 2011

Lumi interzise

alerg împiedicata

mi-am pus gleznele invers
şi mi-am pansat rănile cu foi din cărţile cele mai blamate

în jur stropi de seringă
ating orgasmic durerea
transpiraţia mi-se adună pe ceafă
o să fie o nouă chakră a durerii
se va numi
băloasa

alerg pe autostrada mea de carne vie
calc în picioare tot ce are etichetă
pe care scire oblic
iubire
x şi 0 o să joc pe fundul lor  transpirat de atâta sex
detaşat cum îi stă bine unui fugar sângeriu

am ajuns la mansarda cu uşi şi coridoare

creierul meu miroase a drojdie

şi curge

joi, 1 septembrie 2011

Razboinica

Uita-te bine la mine…ceea ce vezi nu e ceea ce sunt
Uita-te la mine,ce vezi?
Vezi doar ochii tristi si expresia sadica,
Cum visez viitorul in lungi amiezi
Si te privesc cu ura malefica.
Tu vezi in mine doar o clipa,
Eu vad amorul in gheare spulberat,
Pe langa voi stiu ca par mica,
Desi cu scutul m-am aparat.
In mana mereu am o lance,
In jurul meu o armura divina,
Te fac sa implori pace,
Nu ma induiosezi cu privirea-ti lasciva.
Deja scuzele sunt de prisos,
Nimic nu te mai salveaza,
Uita ca trebuia sa fie ceva frumos,
Din lumea mea crunta evadeaza !
Ha,ha!nu poti nici sa fugi,
Sa te ascunzi n-ai unde,te gasesc.
Din nou incerci sa minti,
In genunchi imi spui “te iubesc”.
Un om ranit lupta,nu crede,
Un suflet dorit il respecti,nu-l vrajesti.
Cuvantul magic pe buze iti piere,
Sincer,spunandu-mi ca ma iubesti,MA SCARBESTI !
Deja te urasc prea mult sa te iert,
Amintiri,dorinte,sperante se duc.
Potiunea mortii tale se scurge alert,
Sicriul tau langa mine-l aduc.
Cu dorinta sorbesti elixirul de pe buzele mele,
In ochii taipagani deja se vad temerile grele.
Blestemul iubirii fara speranta e asupra ta,
Vezi ce usor e? Da,asta e razbunarea mea !
Acum aseaza-te-n sicriu cu fata in jos,
Nu te mai uita la reflexia mea in tine,
Acum ai dreptul sa te simti un jegos,
Pentru ca ti-ai batut joc de mine.
Nu meriti sa traiesti,dar in viata te las,
Nu,nu te las sa dormi sau sa mori,
Nu te las fericit sa te trezesti in zori.
Ochii vineti de la plans cu sange,
Iti starnesc in sufelt reci si teribili fiori,
Iar lacrima austera deja inima nu-mi mai frange.
Cu cat suferi mai mult,cu atat mai bine,
Necazul tau naste un nou sentiment in mine.
Se numeste FERICIRE,epigonule !
Sa arzi pe rug e tot ce-mi doresc,
Sau in regatul inimii tale singura sa domnesc,
In teapa sa te trag ar fi prea dur,
Ce zici singur sa ramai pe-un nor sur?
Ploaia sa-ti ude precum florile durerea,
Mie sa-mi sadeasca in privire placerea.
He,he, te-ai dus dracu` !
Sper ca acum ti-e mai bine,
De mii de ori m-ai criticat,
Ziceai ca-s iadul pentru tine,
Uite ca in el acum ai intrat,
Altadata sa inveti sa respecti iubirea,
Sa nu mai dai mereu cu flegme pe amintirea
Unei iubiri pierdute ale unei inimi frante.
Ai fost prea prost sa simti dragostea,
Acum recunoaste ca nu eu am fost pacostea.
Nu eu am fost cosmarul tau,ci iubirea…
Iti urez “drum bun” spre lumea adeptilor,
Incearca sa treci de partea adeptilor,
Si nu de cea a razletilor.
Candva o sa intelegi la ce ma refer,
Dar atunci razboiul nu va fi ceva efemer.

miercuri, 31 august 2011

Lasitatea unui inceput.


     O seara pierduta-o zi plictisitoare.Stau cu cafeaua in fata si cu  mirosul fumului de tigara pe haine.Am obosit de rutina zilnica,de viata obisniuta si patadoxal am obosit de aceasta vacanta.
    Urasc noile inceputuri iar inceputul care déjà ma asteapta si care e inevitabil ma inspaimanta.Mi-am fumat tigata  visand liniste,o liniste mortala pe care de mult timp o caut si nu o pot gasi,dar in loc  am avut parte de confesiuni fara rost,de naivitate infantile prezentata din cauza neajunsului de atentie.Devin plictisitoare si asta o stiu. De ceva timp nu am scris pe aici dar nici nu am ce scrie-Acelasi inceput,acelasi sfarsit.
    Vreau sa-mi  beau cafeaua si sa dorm,vreau sa iut macar pentru o noapte de viitor,vreau sa adorm acum si sa ma trezesc cand totul va fi bine.Sunt o fricoasa,imi e frica de mine insumi!
   Vreau sa-mi fumez tigara ,sa-mi termin cafeaua care nu are nici un efect asupra somnului pentru mine,si sa dorm.

Vreau sa  visez LINISTEA...

Frumoasa noastra limba!


De mii de ani poeții, n-au obosit să adune
  O zestre mult aleasă de slove și cătune.
  Iubit-au ei o limbă, ce-adună un popor
 Cu o doină preafrumosă, c-un mândru tricolor.

 De ziua ta  românii trăiesc numai fiori,
Înăbușiți de lacrimi, ei au un singur dor -
Ca limba lor frumosă s-acopere un neam
Ce despărțit a fost de-a lor vecin dușman.
    
 Nu ai născut cuvinte să-ți laude icoana
 Să le aline dorul, să le usuce  rana.
 Străini la ei acasă, ei leagănă un gând,
 Să cânte același  imn,  să fie un pământ!

 Făclia ta aprinsă de veghe va rămâne
 La straja libertății a Patriei Române!
 În veci uni-vei Prutul cu Dunărea albastră,
În veci vei rămâne- Frumoasa Limbă a Noastră!

  sursa:   cristiucana.wordpress.com

Autor: Ana Cristiuc

miercuri, 24 august 2011

Uman

    
     Inchid ochii pentru a mai simti ultima oara acea dulce amagire, ce ma hranea in mod excesiv, ma umplea de regrete si ma golea de sentimente, dar numai dupa ce treceam prin aceasta dulce tortura mai puteam sa te privesc in ochi doar pentru a-ti mai spune o data ca esti doar un rebut in aceasta ghena absoluta.  
      Doar in aceasta tortura pe care ti-o aplicam cu acea frivolitate infinita mai gaseam placerea acestei vieti sterpe, ura devenise un antibiotic, unul pe care mi-l procuram in doze ametitor de mari, ce ma conduceau galant spre abisul amar al unor placeri inumane. 
    Durerea ta era ca un pansament aplicat din ce in ce mai des, pana ce devine un mod de viata, inert, dar pana la urma si asta e o cale spre extaz, acea lacoma agonie ce acum devine placere pura, placerea unui nebun insetat de moarte, de durere, de scarba, cu alte cuvinte de tot ce presupune sa fii uman.
     Am invatat sa calc tot ce-i curat in picioare, sa-mi reneg sentimentele, sa iubesc imoralitatea, sa judec tot ce e mai presus de mine…

AM INVATAT SA FIU OM!!

miercuri, 17 august 2011

Everything will be ok!!

     Stiu: n-am mai scris de ceva timp dar am o scuza A fost o perioada cam stresanta dar acum e bine si in sfarsit oficial  am fost admisa la studii liceale in Romania. Spune-ti ce vreti,feliccitati-ma.preintampinati-ma dar inapoi nu dau)) am facut un drum prea lung ca sa renunt acum asa usor.
    Cum s-a imtamplat?? Am depus actele la ambasada si a venit si ziua mult asteptatelor rezultate…Toate bune si frumoase pana cand am descoperit ca in loc de profil economic am fost admisa la industria textile si pielarie.ȘOC,ȘOC,ȘOC!! Parca eram scoasa din sicriu si nici nu aveam idée ce sa fac ca sa rezolv problema.Am plecat iarasi la ambasada si de la incompetentii aia am aflat ca nu pot face nimic altceva decat sa continui cel putin 1 semestru la pielarie si apoi sa scriu o cerere de transfer.Pai cum ar veni asta?? Ce are pielaria cu economia??
    Deci aveam in plan sa las pielaria si sa termin liceul in Moldova  dar totusi mai  cautam solutii pentru ca nu sunt eu persoana care sa cedeze usor.Am gasit datale de contact a Inspectoratului Judetean Iasi,am sunat si mi  s-a spus sa scriu o cerere de transfer pe email.Am mai asteptat 3 zile pentru ca sa aflu ca am fost transferata de la Industria textile -Suceava la economii in Bacau.And now  I’m Happy!!:P

         Everything will be okay in the end. if it's not okay it's not the end. John Lennon
PS.Aveti niste sfaturi ce tine de acomodarea intr-o tara straina??Please heeelpppppp!!!

marți, 9 august 2011

Sweet lllusions...

       Ce Inseamna  prietenia?? 
   Fiecare va da un raspuns diferit,un prim-gand care va vine in cap…Cineva imi spunea ca prieteni adevarati nu exista si eu cu vehementa  doream sa le dovedesc opusul.Dar omul vede doar acea parte a lucrurilor care ii place mai mult si eu la fel am ales-o pe cea mai frumoasa cu toate ca nu cred in iubire si sinceritate, 
o particica din mine e inca naiva!

      E atat de naiva incat mereu ma dezamageste si ma face sa nu mai cred oamenii dar peste putin timp,la prima aluzie dulce imi readuce parca culoarea  amagitoare a acelor vise nedrepte.
  Azi e una din zilele care ratiunea a rasarit inaintea iluziilor!
  Azi e ziua in care as spune tuturor ce ma deranjeaza la ei si le-as aminti cat de nedrepti au fost cu mine.
     Dar ceva ma opreste:Parca sunt amintirile timpurilor cand iluzia e stapana,parca e frica de singuratate,parca sunt  secretele pe care le avem impreuna si totusi…e frica!!
    Stiu ca e o prietenie construita pe interes dar nu vreau sa cred…vreau sa raman cu dulcea mea iluzie..

luni, 8 august 2011

Without Heart...

     
 Am rupt si mi-am aruncat inima! Nici nu mai stiu unde sa o caut,unde sa o gasesc…
Totul e monoton:aceleasi sunete, aceeasi muzica,acelasi stress si intre aceiasi pereti timp de o saptamana..Vreau o schimbare dar nu-mi vreau inima inapoi:E mai bine asa.
OK…Am devenit o rationalista fara inima,fara sentimente,gandesc la rece si nu-mi pasa de nimeni si nimic- E exact ceea ce mi-am dorit…dar nu e totul!
   …Iar azi ma simt plictisita de toata duritatea fiintei mele…
     Vreau sa iubesc ,dar fara inima!!! E posibil?? Voi ce ziceti??

N-am chef...


Pun un banc ca nu am chef sa scriu acum...poate multi il cunosc dar e funny...
Cică moare unul şi ajunge în Iad. Văzându-se acolo, îl bufneşte
plânsul şi în vreme ce hohotea aşa, vine la el un drăcuşor :
- Ce faci bă, de ce plângi aşa?
- Păi am ajuns în Iad, uite şi harta, „ Vă aflaţi aici ”. O să mă
ardeţi şi o să mă chinuiţi.
- Aiurea, cine ţi-a băgat prostiile astea în cap?
Asta e propaganda de pe Pământ şi din Rai.
- Şi n-o să mă chinuiţi?
- Fugi bă d-aici, cum să te chinuim?!
Aici practici toate păcatele de pe Pământ.
Uite, îţi dau un exemplu: îţi place să bei?
- Beau, dar cu moderaţie.
- Atunci să vezi ce mişto e lunea – lunea bem ce vrem noi, vin, bere,
lichioruri, whisky, rachiu, palincă, ţuică, absolut orice.
- Da’, păi atunci nu e chiar aşa de rău.
- Da‘ stai să vezi, fumezi?
- Fumez, dar moderat.
- Păi atunci să vezi marţea nenică, marţi fumăm ca turcii – fumăm
ţigări, narghilele, trabucuri, pipe, chiştoace, orice.
- Ah, păi atunci nu e chiar aşa de rău.
- Da‘ stai să vezi – îţi place să bei cafea?
- Beau, dar doar câteva pe zi.
- Păi sa vezi atunci miercuri – miercuri bem cafea turcească, filtru,
espresso, latte, caffe-frappe, ce vrem noi.
- Meserie ! M-am mai liniştit.
- Auzi, zice drăcuşorul, eşti cumva homosexual?
- Nu, nici gând, nici pomeneală.
- Atunci s-ar putea sa nu-ţi prea placă joia.

duminică, 7 august 2011

Post-mortem Photography.

   A existat o perioada  in istorie cand fotografiile erau foarte scumpe. Apariția portretelor memoriale a fost favorizată de gradul ridicat al mortalitatii infantile din perioada Victoriana. Părinții copiilor decedați nu își permiteau să îi fotografieze înainte de moarte, însă creau portrete postum, care în cele mai multe cazuri erau singurele imagini ale copilului
    Cand erau fotografiati copiii morti acestia erau ,,decorati’’ cu jucatiile preferate si flori iar de cele mai multe ori se facea in asa fel incat sa para vii.ii imbracau in cele mai bune si frumoase haine.Existau chiar si fotografii in care copii déjà morti erau pozati alaturi de animalele domestic,iar un lucru sumbru e ca alaturi de cei morti erau pozati si cei vii.Mai jos e fotografia a doua surori gemene(cea din stanga e moarta)
    Prima fotografie post-mortem a fost făcută în anul 1837 la decesul tânărului Jedidiah Williamson, care fusese lovit de o trăsură. Unul dintre vecinii acestuia,pictorul William Sidney Mount, a creat primul portret de tip memorial (incomplet, sub formă de schita). Fotografiile post-mortem nu erau un procedeu nou, însă dagherotipia le permitea celor din clasele muncitoare să comande portrete memoriale, având ca scop evocarea amintirii celor dragi.
           Sometimes the world of the deadh gets mixed up with the world of the living…

vineri, 5 august 2011

Your dearly...

     
 Te urmaresc de mult timp! Iti urmaresc gandurile si ma aflu in extaz atunci cand imi dau seama ca eu sunt motivul lor.Ma bucur de actiunile si ratiunea ta.de increderea cu care privesti prezentul si viitorul pentru ca eu fac parte din el…
       Ma uimeste liberalismul tau,ador incapatanarea ta si pur si simplu surad diabolic cand iti vad planul-pentru ca  il facem impreuna si asta imi convine!
    Te vreau copilo si fac orice pentru ca sa-mi apartii.Stiu ca vrei multe in schimb dar sunt gata sa fac orice.Promit ca-ti voi indeplini orice dorinta.iti voi satistace orice moft,doar fii a mea si fa ce-ti place.Fa orice pentru ca dorintele tale pacatoase sunt desfatarea mea,pentru ca iubesc aceste pacate mai mult decat iti poti da seama si pentru ca eu le-am creat si ti le daruiesc.In schimb vreau inima ta,vreau sufletul tau!
   Hai,nu fi naiva! Stii prea bine ca e mai usor sa traiesti fara suflet si iti promit confortul! Imi vei multumi vreodata…
Nu vreau MULTE,dar dau TOTUL!
Vreau sufletul tau…
Cu drag al tau admirator…
Satan.

sâmbătă, 30 iulie 2011

Inger cazut (partea III)

        Doamne, e noapte. Iar eu sunt fericit, cuprins de teama, dar fericit caci am reusit sa ating lumea ce pana acum statea sechestrata in nestiinta, sub picioarele mele. E noapte si ploua, ploua atat de sublim si de rece. Pentru prima oara in viata mea pot simti stropii de roua ai cerului pe care pana acum doar ii admiram visator. Ii simt. Sunt pe un camp larg si e intuneric. In fata mea intuneric, in spate intuneric… ma dor ochii de atata obscuritate, caci am fost obisnuit cu lumina si simplitatea. Dar intunericul este atat de complex si in acelasi timp, de derutant si de nul. Daca privesc in sus nu te vad, Tata, si nu ii pot vedea nici pe cei cu care ma puteam asemana odata. Daca privesc la imparatia Ta vad doar ceata si ma simt parasit. Am senzatia ca nici nu ma mai urmaresti cu privirile, deja m-ai uitat. Acum inteleg de ce cei de aici il percep atat de greu pe Dumnezeu.
      Insa undeva, departe, in zare… sunt luminile orasului… si este si Ea. Acum ca o simt atat de aproape, nu gasesc curajul de a ma misca din loc, de a imi lua sansa sa o vad, sa o admir, sa o ating… Acum ca sunt aici si ca mi-a fost atat de greu sa ajung aici, realizez ca nu pot merge mai departe. Ma voi multumi oare cu placerea de a ma sti doar mai aproape de un vis mult prea frumos pentru a putea fi suportat de coardele pieptului meu ? Privesc in sus… sentiment de nesiguranta… Ploaia… vise neimplinite… Am doua posibilitati… sa merg mai departe si sa opresc suvoiul de picaturi imbibate cu raceala, sa opresc extinderea intunericului in lume, sa merg mai departe si sa imi ating iluzia… Sau sa raman aici, sa raman pe loc si sa imi las ochii sa nasca inca o lacrima cereasca, inca o picatura de ploaie, inca un vis neimplinit. Sa raman aici si sa privesc luminile orasului, sa astept sa ma topesc odata cu ploaia sau cu rasaritul sec al soarelui. Sa raman aici si sa nu o vad macar o clipa pe Ea, pe iubita mea cu ochi rapitori, cu buze pacatoase, cu sani rotunzi si calzi… pe Ea. Mi-e frica… ca ma va respinge… sau ca ma voi respinge singur, rusinat de indrazneala de a face atatea pentru dragostea unei pamantene. Micuta mea care nici macar nu stie ca Cineva o iubeste atat de mult incat isi lasa viata sa se stinga chiar acum. Ce face Ea ? Iubeste poate un altul in noaptea aceasta ?
Dar am vazut maretia intunericului, adancimea durerii si inutilitatea visului. Nu am vazut ce imi doream, dar am vazut Totul. Ploua… cu vise, cu lacrimi, ploua cu speranta si moarte… Ploua cu ingeri.
Ploua… cu vise, cu lacrimi, ploua cu speranta si moarte… Ploua cu ingeri.


Inger cazut (partea II)

      Doamne ! Erai atat de frumoasa ! N-am crezut vreodata ca voi avea sansa, dreptul de a-ti privi sublimele forme materiale prin ochiul de fereastra al noptii ce face uneori legatura cu ochiul de fereastra al camerei tale cand luna straluceste rotunda si plina in gandurile ei. Am savarsit probabil cel mai crunt pacat pe care o fiinta ca mine, daca ceea ce sunt eu poate fi numit fiinta, il putea savarsi vreodata. Am indraznit sa imi cobor privirile pe trupul tau si imi era frica… in fiecare secunda imi era frica si eram gata sa ma pierd in propria lume si sa te parasesc, caci aveam senzatia ca lumina ochilor mei ti-ar putea arde invelisul fraged al pielii. Imi era frica ca m-ai putea simti coborand tot mai mult intre sanii tai, agatandu-mi dorintele de sfarcurile tale… si atunci n-as mai fi cutezat vreodata sa iti rostesc numele macar, sa iti visez intunericul irisilor cu ochii deschisi. Un sarut ar fi fost de ajuns sa imi asigure fericirea pe vecie, si nici macar un sarut… o simpla atingere intre varful buzelor mele arse de apasatoarea puritate in care am fost inchis si dulceata buricului tau inecat in ispite pamantesti, dezgustatoare, pacatoase, atat de pacatoase incat as da oricand Raiul ce ma incatuseaza pentru o singura evadare in iadul ascuns, cu buna stiinta si intentie a Creatorului, intre inspititoarele tale picioare.
    Ai muri… Doamne, cum ai muri si te-ai topi in sufletul meu curat si in trupul meu imaginar daca ai fi a mea. Sau poate eu m-as rataci in tine, si nu as mai gasi vreodata iesirea spre lumina iertarii… Te-as iubi peste limitele eternitatii daca m-ai primi o singura data in tine.
M-am strans in durere si mi-am vandut o petala,
O petala din aripi, din viata mea goala,
M-am ratacit in taceri pana cand tacerea
Mi-a-ntreit sangeros de sadic durerea.
Mi-ai auzit lacrimile pe icoanele tale
In noptile reci acoperite cu zale
De nepasare si ganduri, de iubire cereasca
Rastignita pe-o iluzie profund pamanteasca.
Paraseste-ma, Tata, arunca-ma-n mare,
Arunca-ma-n iad, in a Ei inchisoare,
Arunca-ma-n ceruri, in nori, in nestire,
Uraste-ma, Tata, caci m-am pierdut in iubire.
M-am ratacit in pacat, m-am atins de-a sa piele,
Am iubit-o carnal in toate visele mele,
Am invelit-o in aripi, in lumina si viata,
Mi-am pierdut ratiunea in ispite si ceata.
Uraste-ma, Tata, sa pot pleca din albastru,
Sa ma puteti numi toti un simplu inger sihastru,
Un ratacit in Nicaieri-ul ascuns de sub mine,
Unde iubirea n-aduce pacatu-unei crime.
Dar lasa-ma, Tata, elibereaza-mi destinul
Sa-i pot urma numele amar ca pelinul,
Caci imi arde gatlejul, imi arde plamanii,
Ma cheama ne-ncetat in ghiarele lumii.
Isi ingenunchia sperantele, visele, lacrimile, sufletul, intregul suflet, curatul suflet… la picioarele Creatorului. Era gata sa-si arunce oricand aripile, coroana, juramantul etern pentru a putea cobori in ceea ce pentru el ajunsese sa semene cu un templu, in lumea de jos, unde zeita era doar Ea, copila, pacatoasa copila cu ochi de intuneric. In privirile Zeului era raceala, tristete, neinduplecare… In privirile ingerului era dragoste, durere, era pura nebunie. Avea sa plece si fara binecuvantarea Tatalui, avea sa plece oricum, cu riscul de a sfarsi strivit de duritatea impactului cu realitatea. Sa plece… sa-si rataceasca singur visele in disperare, in esec, dezamagire… Voia doar sa o vada, macar sa o vada si sa ii atinga mana dreapta, sa i-o ridice spre pieptul lui pentru ca Ea sa ii poata simti inima… Iar apoi, apoi ar fi putut sa moara, sa se topeasca… fericit… atat de fericit.
Si-a scurs seva nemuririi la portile eternului,
Nechibzuinta i-o plangea zeita infernului,
Oftau stele si zvacneau aripile aruncate,
Prinse si distruse rece de-ale iadului Hecate.
Zambea adanc, nestiutor, cuprins in al sau vis,
Crezand intr-un destin macabru, niciodata scris.
O lege-a firii-a fost calcata de-a lui saritura
In intunericul funebru ce respira doar ura.
Va curge din Eden un inger, un suflet pierdut
Ce-a vrut sa stie ce-i iubirea, sa afle n-a putut…
Va curge din Eden un inger, un suflet pierdut
Ce-a vrut sa stie ce-i iubirea, sa afle n-a putut