Uita-te la mine,ce vezi?
Vezi doar ochii tristi si expresia sadica,
Cum visez viitorul in lungi amiezi
Si te privesc cu ura malefica.
Tu vezi in mine doar o clipa,
Eu vad amorul in gheare spulberat,
Pe langa voi stiu ca par mica,
Desi cu scutul m-am aparat.
In mana mereu am o lance,
In jurul meu o armura divina,
Te fac sa implori pace,
Nu ma induiosezi cu privirea-ti lasciva.
Deja scuzele sunt de prisos,
Nimic nu te mai salveaza,
Uita ca trebuia sa fie ceva frumos,
Din lumea mea crunta evadeaza !
Ha,ha!nu poti nici sa fugi,
Sa te ascunzi n-ai unde,te gasesc.
Din nou incerci sa minti,
In genunchi imi spui “te iubesc”.
Un om ranit lupta,nu crede,
Un suflet dorit il respecti,nu-l vrajesti.
Cuvantul magic pe buze iti piere,
Sincer,spunandu-mi ca ma iubesti,MA SCARBESTI !
Deja te urasc prea mult sa te iert,
Amintiri,dorinte,sperante se duc.
Potiunea mortii tale se scurge alert,
Sicriul tau langa mine-l aduc.
Cu dorinta sorbesti elixirul de pe buzele mele,
In ochii taipagani deja se vad temerile grele.
Blestemul iubirii fara speranta e asupra ta,
Vezi ce usor e? Da,asta e razbunarea mea !
Acum aseaza-te-n sicriu cu fata in jos,
Nu te mai uita la reflexia mea in tine,
Acum ai dreptul sa te simti un jegos,
Pentru ca ti-ai batut joc de mine.
Nu meriti sa traiesti,dar in viata te las,
Nu,nu te las sa dormi sau sa mori,
Nu te las fericit sa te trezesti in zori.
Ochii vineti de la plans cu sange,
Iti starnesc in sufelt reci si teribili fiori,
Iar lacrima austera deja inima nu-mi mai frange.
Cu cat suferi mai mult,cu atat mai bine,
Necazul tau naste un nou sentiment in mine.
Se numeste FERICIRE,epigonule !
Sa arzi pe rug e tot ce-mi doresc,
Sau in regatul inimii tale singura sa domnesc,
In teapa sa te trag ar fi prea dur,
Ce zici singur sa ramai pe-un nor sur?
Ploaia sa-ti ude precum florile durerea,
Mie sa-mi sadeasca in privire placerea.
He,he, te-ai dus dracu` !
Sper ca acum ti-e mai bine,
De mii de ori m-ai criticat,
Ziceai ca-s iadul pentru tine,
Uite ca in el acum ai intrat,
Altadata sa inveti sa respecti iubirea,
Sa nu mai dai mereu cu flegme pe amintirea
Unei iubiri pierdute ale unei inimi frante.
Ai fost prea prost sa simti dragostea,
Acum recunoaste ca nu eu am fost pacostea.
Nu eu am fost cosmarul tau,ci iubirea…
Iti urez “drum bun” spre lumea adeptilor,
Incearca sa treci de partea adeptilor,
Si nu de cea a razletilor.
Candva o sa intelegi la ce ma refer,
Dar atunci razboiul nu va fi ceva efemer.
