miercuri, 31 august 2011

Lasitatea unui inceput.


     O seara pierduta-o zi plictisitoare.Stau cu cafeaua in fata si cu  mirosul fumului de tigara pe haine.Am obosit de rutina zilnica,de viata obisniuta si patadoxal am obosit de aceasta vacanta.
    Urasc noile inceputuri iar inceputul care déjà ma asteapta si care e inevitabil ma inspaimanta.Mi-am fumat tigata  visand liniste,o liniste mortala pe care de mult timp o caut si nu o pot gasi,dar in loc  am avut parte de confesiuni fara rost,de naivitate infantile prezentata din cauza neajunsului de atentie.Devin plictisitoare si asta o stiu. De ceva timp nu am scris pe aici dar nici nu am ce scrie-Acelasi inceput,acelasi sfarsit.
    Vreau sa-mi  beau cafeaua si sa dorm,vreau sa iut macar pentru o noapte de viitor,vreau sa adorm acum si sa ma trezesc cand totul va fi bine.Sunt o fricoasa,imi e frica de mine insumi!
   Vreau sa-mi fumez tigara ,sa-mi termin cafeaua care nu are nici un efect asupra somnului pentru mine,si sa dorm.

Vreau sa  visez LINISTEA...

Frumoasa noastra limba!


De mii de ani poeții, n-au obosit să adune
  O zestre mult aleasă de slove și cătune.
  Iubit-au ei o limbă, ce-adună un popor
 Cu o doină preafrumosă, c-un mândru tricolor.

 De ziua ta  românii trăiesc numai fiori,
Înăbușiți de lacrimi, ei au un singur dor -
Ca limba lor frumosă s-acopere un neam
Ce despărțit a fost de-a lor vecin dușman.
    
 Nu ai născut cuvinte să-ți laude icoana
 Să le aline dorul, să le usuce  rana.
 Străini la ei acasă, ei leagănă un gând,
 Să cânte același  imn,  să fie un pământ!

 Făclia ta aprinsă de veghe va rămâne
 La straja libertății a Patriei Române!
 În veci uni-vei Prutul cu Dunărea albastră,
În veci vei rămâne- Frumoasa Limbă a Noastră!

  sursa:   cristiucana.wordpress.com

Autor: Ana Cristiuc