Îi simt inca
mirosul intepator,mana atingand coapsele mele si buzele lui calde. Încă nu îl
pot uita-nici nu vreau. A fost o iluzie plăcută pe care nu as uita-o dar nici
nu vreau sa mai astept...sa astept mesaje pana tarziu sau cuvinte spuse aiurea.
De ce nu putem stinge sentimentele atat de usor cum stingem o tigara? De ce
bagam sentimente acolo unde e interzis,acolo unde stim ca e fara rost? As vrea
sa uit dar totusi nu vreau...inca nu s-a terminat nimic dar trebuia sa se
termine demult. Ar fi trebuit sa fim niste straini deja-eu acasa,el plecat
peste hotare. Dar...unor intamplari nu le putem face fata. Acum eu aici si el
acolo cu o dulce amintire si o nerabdatoare asteptare de reintoarcere.
Oare
sa-i spun ce simt pentru el? Oare sa-i spun ca nu am putut sa nu ma
indragostesc? Oare sa-i spun ca intelegerea noastra ‘’fara semtimente’’ a fost incalcata din prima noapte
cand i-am simtit atingerea?
Si totusi mai risc o data sa-mi petrec
noaptea in asternuturile lui,sa-I simt respiratia pe gatul meu- o dorita
noapte. Dar apoi ce fac? Cum sa uit??
De ce nu
sting sentimentele asa cum imi sting acum tigara??