Am rupt si mi-am aruncat inima! Nici nu mai stiu unde sa o caut,unde sa o gasesc…
Totul e monoton:aceleasi sunete, aceeasi muzica,acelasi stress si intre aceiasi pereti timp de o saptamana..Vreau o schimbare dar nu-mi vreau inima inapoi:E mai bine asa.
OK…Am devenit o rationalista fara inima,fara sentimente,gandesc la rece si nu-mi pasa de nimeni si nimic- E exact ceea ce mi-am dorit…dar nu e totul!
…Iar azi ma simt plictisita de toata duritatea fiintei mele…
Vreau sa iubesc ,dar fara inima!!! E posibil?? Voi ce ziceti??