Doar in aceasta tortura pe care ti-o aplicam cu acea frivolitate infinita mai gaseam placerea acestei vieti sterpe, ura devenise un antibiotic, unul pe care mi-l procuram in doze ametitor de mari, ce ma conduceau galant spre abisul amar al unor placeri inumane.
Durerea ta era ca un pansament aplicat din ce in ce mai des, pana ce devine un mod de viata, inert, dar pana la urma si asta e o cale spre extaz, acea lacoma agonie ce acum devine placere pura, placerea unui nebun insetat de moarte, de durere, de scarba, cu alte cuvinte de tot ce presupune sa fii uman.
Am invatat sa calc tot ce-i curat in picioare, sa-mi reneg sentimentele, sa iubesc imoralitatea, sa judec tot ce e mai presus de mine…
AM INVATAT SA FIU OM!!
