Gand...

Picura un gand intunecat pana-n adancuri
si imi scufund privirea inauntru,pentru a nu simti
ploaia de sange ce-mi cade peste vanturi.
Nu simt,nu vad,dar stiu,si nu ma voi minti.
E liniste..atat de liniste incat inghit tacere..
imi simt constiinta muta strangand curent,
incet ma-ngrop in mine,avand in vedere
ca focul pentru viata-mi e aer permanent.

Tu nu cauti ca si mine-un adevar
sa legi viata de viata si moartea de moarte.
Tu spui ca-s o dementa,ca-s dusa,nu ma supar!
La urma urmei asta vreau… sa fiu dusa departe.

Ploua,acel gand ma ploua-n lumea mea de stele
si-am incercat sa ma feresc de cer ca sa ma pot gandi,
la el,si m-am inchis in cerurile mele…!
M-am hotarat,a lui,si nu ma veti opri!

Acum e bine,sunt eu,sunt pentru mine cer senin.
Nu am prea multe reguli si am si eu venin…
dar am si foc si cer si adevar si vanturi
Caci m-a patruns un strop de gand pana-n adancuri!