Fiecare din noi a incercat un drog-sau cel putin v-ati gandit cum ar fi sau…ati vti vizionar filme pe aceasta tematica…Nu??? (un Film pe care il recomand e ,,Requiem For a Dream’’). Aceasta este marturisirea unei fete de 17 ani intr-un caz fericit, deşi încă suferă consecinţele unei perioade de teribilism despre care susţine că s-a încheiat.:
M.S.: Când ai ‘comis-o’ prima dată? Cu ce ai început?
A.D.: Am început şi eu când era adolescenţa în floare, la 15 ani. Cu ce? Bineînţeles, cu drogul săracului. Adică pastile Tussin.
M.S.: Ţi-ai dorit să faci asta dinainte de a încerca sau ai cedat pe moment presiunilor celor din jur?
A.D.: M-am bazat mult în viaţa mea pe ideea: “Încearcă orice, dar trebuie să ştii când să te opreşti şi mai ales de ce”. Nu a fost nicio presiune. Cu prima ocazie întâlnită, am zis Da. Mă tenta de ceva timp să încerc, dar, bineînţeles, ceva uşor care nu provoacă dependenţă. Am vrut să ştiu ce aş pierde dacă nu aş face-o.
M.S.: Faci parte dintr-un anturaj care consumă droguri? În ce măsură contează anturajul pentru cineva care decide să facă pasul acesta în viaţă?
A.D.: Da, fac parte dintr-un anturaj care consumă droguri, dar uşoare. La mine nu a contat atât de mult anturajul, pentru că, în momentul în care nu am mai vrut şi am zis ‘stop’, prietenii nu au mai încercat să-mi ofere. Dar, uitându-mă la cei care au evoluat în acest obicei, ajungând la cocaină şi alte droguri tari, îmi dau seama că totuşi contează foarte mult anturajul. În ceea ce priveşte drogurile, unii prieteni de-ai mei sunt foarte vulnerabili şi întotdeauna acceptă ceea ce li se oferă. Depinde foarte mult de tăria de caracter.
M.S.: Ce ai mai încercat? Cât de des te-ai drogat? Ce nu ai încerca niciodată?
A.D.: Dupa Tussin am încercat toate pastilele despre care ştiam că au efectele halucinogene (Romparkin, Regenoane, etc.). După un timp mi-am zis că, dacă tot mă droghez, să mă droghez mai elegant. Aşa că am început să fumez iarbă, lucru pe care încă îl mai fac destul de rar, ce-i drept. Mi s-a parut cea mai sănătoasă (dacă putem spune asta) şi în acelaşi timp cea mai uşoară formă de a fi high. Am încercat însă şi droguri puternice precum Ketamina, LSD sau Ecstasy. Dar am realizat rapid că asta ar strica ceva în mine. Pe vremuri luam foarte des pastile, de 2-3 ori pe săptămână, minimum, dar acestea îmi creau probleme de memorie aşa că am trecut pe iarbă. Dar, cum era mai scumpă, era şi mai rară. Cam o dată pe săptămână. Îmi place să cred că m-am maturizat şi fumez numai la ocazii speciale, ceea ce înseamnă cam odată pe lună sau mai rar. Ce nu aş încerca niciodată? O să dau răspunsul tipic: Heroina. Poveştile despre heroină chiar mă înspăimântă.
M.S.: Cum reacţionezi când te droghezi? Ce simţi/vezi/faci în asemenea momente?
A.D.: Nu am avut niciodată reacţii foarte ciudate. De la pastile ajungeam întotdeauna la o stare de apatie şi, în acelaşi timp, într-o stare în care încercam să descopăr sensul vieţii. Dacă aş fi scris tot ce aveam în cap în acele momente, aş fi făcut o lucrare de filosofie chiar bună. De la iarbă lucrurile erau mai simple; o stare de om “chill”, era bine. Însă de la Ketamină şi LSD lucrurile au luat amploare. Auzeam şi vedeam lucruri care nu existau în realitate. M-am surprins odată vorbind cu un prieten imaginar pe stradă. Acesta a fost motivul pentru care am zis că nu mai vreau aşa ceva. Starea de paranoia era mult prea puternică.
M.S.: Ai rămas cu afecţiuni cerebrale (de memorie sau abilitate de concentrare, de exemplu) după perioada în care te-ai drogat?
A.D.: Am avut noroc că perioada nu a fost aşa lungă, a durat cam un an jumate – doi, dar într-adevăr am impresia că am rămas cu oarecare afecţiuni. Memoria nu cred că are nimic, sau poate nu realizez eu, însă puterea de concentrare s-a diminuat clar. Îmi este mult mai greu să învăţ acum…
M.S.: Ce părere ai despre cei care ajung în stare avansată de dependenţă?
A.D.: Nu pot să îi judec, dar nici nu pot să îi accept. Îmi dau seama că pentru a ajunge în stare de dependenţă avansată trebuie să ai o personalitate foarte slabă şi să fii foarte vulnerabil. Sunt sigură că foarte mulţi au zis la primul fum dintr-un joint că nu vor ajunge niciodată dependenţi, că nu vor lua niciodată heroină/cocaină şi totuşi acum stau cu seringile prin buzunare, disperaţi să-şi ia doza. Şi îmi dau seama că şi eu aş fi putut să mă număr printre ei, dar din fericire am ştiut când şi de ce să zic ‘stop’. În momentul în care ai încercat un drog atât de puternic, voinţa ta se anulează. Trebuie să ştii să zici Nu tentaţiei înainte de a încerca un drog atât de puternic, pentru că puţini reuşesc să se mai oprească ulterior.
M.S.: Ai spus că ai renunţat la droguri. Ai lua-o vreodată de la capăt?
A.D.: De pastile, precum şi de LSD, Ketamina sau alte droguri tari, nu m-aş reapuca. Mi-au ajuns senzaţiile tari pe care le-am avut. Totuşi, după cum am zis, încă mai fumez din când în când nişte iarbă şi nu simt reacţii negative. Să te “spargi” cu iarbă este echivalentul unei beţii, doar că starea de fericire este constantă şi nu te manifeşti violent. Altceva în afară de iarbă nu am de gând să mai iau vreodată.
Avem o viata si fiecare alegem cum sa o traim…
Let do it(^.^)
