Supremi????

   In ultimul timp dau din ce in ce mai des peste articole pareri si bancuri despre homosexualitate.

   Parerea mea e ca fiecare  este liber sa faca orice atat timp cat actiunile sale reprezinta un beneficiu sau placere personala si nu ii pun in pericol integritatea fizica , starea de libertate , il aduc intr-o situatie sau stare neplacuta sau inconfortabila , sunt un atac la intelectualism sau umanitate.

Iar intr-o societate ,,democrata’’ asa cum obisnuim sa ne descriem nu ar trebui sa apara atatea prejudecati.Problema suprema e ca omul e mult mai interesat de ceea ce fac vecinii decat ceea ce face el.

  Ce  pot avea eu cu blondele, care se presupune a fi intruchiparea prostiei desi nu toate blondele sunt proaste si nu putem spune  ca absolut toate brunetele sunt genii,ce pot avea impotriva unui homosexual daca el asta vrea.

Sunt multe exemple de descriminare pe baza nejustificata a unor stereotipuri. Si doar noi suntem cei care pot inceta a compune bancuri ci a gandi liber.,, A vrea sa fii liber inseamna a vrea sa fii tu insuti’’-iar noi doar presupunem o eventuala libertate!

 Defapt e lasitatea suprema.

Incercare

Incerc cu greu sa ies la suprafata,
Sa nu mai arda focul din adanc,
Sa te privesc shi sa-ti zambesc in fatza,
Sa rad cu lacrimi de durerea ta.

Am iesit, respir aerul plin de durere al pamantului,
Aud tipete, agonie, urlete,
Ma infior numai la prezenta gandului,
Si ma lipesc cu spatele de un perete.

Te privesc, iti vad ochii plini de lacrimi,
Lacrimi amare, rosii, pline de durere,
Incerci sa tipi, sa ma faci sa te ajut
Dar nu reusesti, si te resemnezi.

Lasi capul in jos si incepi sa te rogi
Primesti o palma peste ochi
Esti indemnat sa taci, sa incetezi
Vezi ca nu te-ajuta, taci si astepti sa mori.

Lumi interzise

alerg împiedicata

mi-am pus gleznele invers
şi mi-am pansat rănile cu foi din cărţile cele mai blamate

în jur stropi de seringă
ating orgasmic durerea
transpiraţia mi-se adună pe ceafă
o să fie o nouă chakră a durerii
se va numi
băloasa

alerg pe autostrada mea de carne vie
calc în picioare tot ce are etichetă
pe care scire oblic
iubire
x şi 0 o să joc pe fundul lor  transpirat de atâta sex
detaşat cum îi stă bine unui fugar sângeriu

am ajuns la mansarda cu uşi şi coridoare

creierul meu miroase a drojdie
şi curge

Razboinica

Uita-te bine la mine…ceea ce vezi nu e ceea ce sunt
Uita-te la mine,ce vezi?
Vezi doar ochii tristi si expresia sadica,
Cum visez viitorul in lungi amiezi
Si te privesc cu ura malefica.
Tu vezi in mine doar o clipa,
Eu vad amorul in gheare spulberat,
Pe langa voi stiu ca par mica,
Desi cu scutul m-am aparat.
In mana mereu am o lance,
In jurul meu o armura divina,
Te fac sa implori pace,
Nu ma induiosezi cu privirea-ti lasciva.
Deja scuzele sunt de prisos,
Nimic nu te mai salveaza,
Uita ca trebuia sa fie ceva frumos,
Din lumea mea crunta evadeaza !
Ha,ha!nu poti nici sa fugi,
Sa te ascunzi n-ai unde,te gasesc.
Din nou incerci sa minti,
In genunchi imi spui “te iubesc”.
Un om ranit lupta,nu crede,
Un suflet dorit il respecti,nu-l vrajesti.
Cuvantul magic pe buze iti piere,
Sincer,spunandu-mi ca ma iubesti,MA SCARBESTI !
Deja te urasc prea mult sa te iert,
Amintiri,dorinte,sperante se duc.
Potiunea mortii tale se scurge alert,
Sicriul tau langa mine-l aduc.
Cu dorinta sorbesti elixirul de pe buzele mele,
In ochii taipagani deja se vad temerile grele.
Blestemul iubirii fara speranta e asupra ta,
Vezi ce usor e? Da,asta e razbunarea mea !
Acum aseaza-te-n sicriu cu fata in jos,
Nu te mai uita la reflexia mea in tine,
Acum ai dreptul sa te simti un jegos,
Pentru ca ti-ai batut joc de mine.
Nu meriti sa traiesti,dar in viata te las,
Nu,nu te las sa dormi sau sa mori,
Nu te las fericit sa te trezesti in zori.
Ochii vineti de la plans cu sange,
Iti starnesc in sufelt reci si teribili fiori,
Iar lacrima austera deja inima nu-mi mai frange.
Cu cat suferi mai mult,cu atat mai bine,
Necazul tau naste un nou sentiment in mine.
Se numeste FERICIRE,epigonule !
Sa arzi pe rug e tot ce-mi doresc,
Sau in regatul inimii tale singura sa domnesc,
In teapa sa te trag ar fi prea dur,
Ce zici singur sa ramai pe-un nor sur?
Ploaia sa-ti ude precum florile durerea,
Mie sa-mi sadeasca in privire placerea.
He,he, te-ai dus dracu` !
Sper ca acum ti-e mai bine,
De mii de ori m-ai criticat,
Ziceai ca-s iadul pentru tine,
Uite ca in el acum ai intrat,
Altadata sa inveti sa respecti iubirea,
Sa nu mai dai mereu cu flegme pe amintirea
Unei iubiri pierdute ale unei inimi frante.
Ai fost prea prost sa simti dragostea,
Acum recunoaste ca nu eu am fost pacostea.
Nu eu am fost cosmarul tau,ci iubirea…
Iti urez “drum bun” spre lumea adeptilor,
Incearca sa treci de partea adeptilor,
Si nu de cea a razletilor.
Candva o sa intelegi la ce ma refer,
Dar atunci razboiul nu va fi ceva efemer.

Lasitatea unui inceput.

     O seara pierduta-o zi plictisitoare.Stau cu cafeaua in fata si cu  mirosul fumului de tigara pe haine.Am obosit de rutina zilnica,de viata obisniuta si patadoxal am obosit de aceasta vacanta.

    Urasc noile inceputuri iar inceputul care déjà ma asteapta si care e inevitabil ma inspaimanta.Mi-am fumat tigata  visand liniste,o liniste mortala pe care de mult timp o caut si nu o pot gasi,dar in loc  am avut parte de confesiuni fara rost,de naivitate infantile prezentata din cauza neajunsului de atentie.Devin plictisitoare si asta o stiu. De ceva timp nu am scris pe aici dar nici nu am ce scrie-Acelasi inceput,acelasi sfarsit.

    Vreau sa-mi  beau cafeaua si sa dorm,vreau sa iut macar pentru o noapte de viitor,vreau sa adorm acum si sa ma trezesc cand totul va fi bine.Sunt o fricoasa,imi e frica de mine insumi!

   Vreau sa-mi fumez tigara ,sa-mi termin cafeaua care nu are nici un efect asupra somnului pentru mine,si sa dorm.

Vreau sa  visez LINISTEA...

Frumoasa noastra limba!

De mii de ani poeții, n-au obosit să adune

  O zestre mult aleasă de slove și cătune.

  Iubit-au ei o limbă, ce-adună un popor

 Cu o doină preafrumosă, c-un mândru tricolor.

 De ziua ta  românii trăiesc numai fiori,

Înăbușiți de lacrimi, ei au un singur dor -

Ca limba lor frumosă s-acopere un neam

Ce despărțit a fost de-a lor vecin dușman.

    

 Nu ai născut cuvinte să-ți laude icoana

 Să le aline dorul, să le usuce  rana.

 Străini la ei acasă, ei leagănă un gând,

 Să cânte același  imn,  să fie un pământ!

 Făclia ta aprinsă de veghe va rămâne

 La straja libertății a Patriei Române!

 În veci uni-vei Prutul cu Dunărea albastră,

În veci vei rămâne- Frumoasa Limbă a Noastră!

  sursa:   cristiucana.wordpress.com

Autor: Ana Cristiuc

Uman

    

     Inchid ochii pentru a mai simti ultima oara acea dulce amagire, ce ma hranea in mod excesiv, ma umplea de regrete si ma golea de sentimente, dar numai dupa ce treceam prin aceasta dulce tortura mai puteam sa te privesc in ochi doar pentru a-ti mai spune o data ca esti doar un rebut in aceasta ghena absoluta.  

      Doar in aceasta tortura pe care ti-o aplicam cu acea frivolitate infinita mai gaseam placerea acestei vieti sterpe, ura devenise un antibiotic, unul pe care mi-l procuram in doze ametitor de mari, ce ma conduceau galant spre abisul amar al unor placeri inumane. 

    Durerea ta era ca un pansament aplicat din ce in ce mai des, pana ce devine un mod de viata, inert, dar pana la urma si asta e o cale spre extaz, acea lacoma agonie ce acum devine placere pura, placerea unui nebun insetat de moarte, de durere, de scarba, cu alte cuvinte de tot ce presupune sa fii uman.

     Am invatat sa calc tot ce-i curat in picioare, sa-mi reneg sentimentele, sa iubesc imoralitatea, sa judec tot ce e mai presus de mine…

AM INVATAT SA FIU OM!!